Romanţa Luminei

...                       unei alte Claudia Millian

În cinstea ta,​

Am strâns ca-ntrun buchet

Trei gânduri,

Trei flori,

Trei trandafiri

​

Unul galben. Ce ar fi putut fi un regret​

Unul roșu pasional și indiscret

Și altul alb

Atât de alb, încât nu pare real

Chiar dacă are un iz sentimental

​

În cinstea ta

Am mai adunat, pentru tine

Toți fluturii multicolori din mine

​Prin voia mea,

Esența dragostei spre tine.

​

În cinstea ta

Toate clipele noastre frumoase,

Le-am strâns întrun șirag

De pe la șaișpe ani,

Pe când, în adevăr ți-eram și drag

​

În cinstea ta

Acum, la aniversarea asta, pe loc,

Pe inelul pe care nu ți-l-am dat niciodată

Am scris, tot imaginar, cu litere de foc

” La mulți ani, iubito!... fără nici o dată

Vîntul

Un vînt ce dormea profund pe mare

Fu deșteptat de sirena a două pescadoare

Și porni nervos ca o tăcănită mătușă

Trăgînd apa după el, ca preșul de la ușă.

În spre malul foarte îndepărtat

C-o briză și un alizeu, s-a mai cuplat

Apoi se lovi  de  case și stîlpi; în oraș

Se repezi printre puținii copaci rămași

Din parcul plin de ziare și hîrtii

Și-ncet,  încet își mai reveni, se potoli.

De acum își dorea doar răzbunare

Faptă, ce o puse repede în aplicare,

Smulgînd o umbrelă nepăsător

Și-o perucă în drept la coafor.

Rostogoli pălăria unui domn de vază

Iar la piață plană cu foi de varză

La plajă, gîdilă un moș pe burtă

Și unei fete cu o fustă scurtă

Îi trecu printre suplele-i picioare

Dîndu-i senzații plictisitoare

Se opri  tocmai, sus , la spital

Să se amuze la umbra unui arțar

Și rămase acolo, încremenit, pe loc

  Ascultînd prin geamul unui bloc

Vestea de la ” meteo” de după o melodie

”Vîntul azi nu bate, ci doar adie !”

Artă și menuet (3)

E ora patru și ceva, trecute peste

E ora păcătoaselor neveste

Ce cu amanții petrecură

Deasupra, pe o covertură

E ora patru și ceva, trecute peste

Cînd unii soți primesc de veste

De la vecine binevoitoare

Vești despre orgii devastatoare



E ora patru și aproape jumătate

Tînărul privește cu seninătate

În semiîntuneric, lîngă pat

La trupul gol cu care s-a jucat

E ora patru și jumătate,exact

Tînărul vioi îi mai făcu pe plac

Încă odată, femeii semiadormite

Și rămasă printre perne răvășite



E ora cinci fără, cu mult peste patru

Cînd băiatul pleacă din cadru

Și-n aerul rece și matinal

Își aprinde o țigare, mașinal

E ora patru cu foarte mult peste

E ora cînd satisfăcutele neveste

Par surprinse dar nesperiate

De soțul venit pe neașteptate

​

De acum ora nu contează

O mână-ntinsă, o voce trează

Soțul își pierde luciditatea

Înlocuind-o cu virilitatea

Pe cine mai interesează ora de acum?

Familia s-a reîmplinit , ca in ajun

Un singur lucru , parcă, doare

Crucea de lemn din dormitoare.

JOC 1​

    Vreau să vă învăț un joc

    deși nimeni nu mi-a cerut-o.

    Aveți aici natura, de jur împrejur

    Ascultați-o, vedeți-o, mirosiți-o

    și pipăiți-o , înainte de a o gusta.

    Cine a înțeles primeste, o pană.

    O pană albă, dar acuțită

    O pană de la o gâscă importantă

    De la una care a salvat gălăgioasă, Roma

    Iar voi acum, ati putea salva strofa

    Cerneală? pretutindeni,

    Verde- de la mirositoarea

    frunză de nuc

    Roșie- de la pulsul pământului

    pretutindeni udat de sânge

    Albastră- de la Marea-zarea.

    De scris, puteți scrie pe orice.

    Pe absolut orice.

    Sigur, cei neeliminați sunt

    ce au scris pe unele

    fire de iarbă sau pe

    umbra sufletelor.

    Jocul nu admite cacealmale!

    Dumneata!

    Scrie mai încet și mai apăsat.

    Iar tu, scrie în roz,în albastru

    dar scrie, în genere și caligrafic.

    Învingătorii

    au dreptul de a citi ce au scris

    ceilalți.

Al noulea cer

  Deasupra pămîntului

există totdeauna un nor!

Deasupra  norilor

există totdeauna un soare!

Deasupra soarelui

există totdeauna un alt nor!

Deasupra altui nor

există totdeauna un alt soare!

x x x

De fiecare dată cînd ajungeam

cu numărătorea

Aproape de al nouălea  cer

Ea , dispărea.

Dispărea, pentru simplul motiv,

că niciodată nu adunam la socoteală

și  norii ei!