Literatura fiilor de tarani din Campia Dunareana de dincolo de Braila si Ialomita n-a dat scriitori de prim rang in prima jumatate a secolului XX, in afara de Zaharia Stancu si Marin Preda. In ordinea varstei si a valorii, urmeaza tanarul Petre Ghelmez, nascut in Gogosari la 2 Martie 1932, in fostul judet Vlasca, apoi Ilfov, acum Giurgiu

       A fost unicul fiu al familiei Anghel si Paraschiva Ghelmez. Amandoi parintii aveau 12 pogoane de pamant foarte bun, pe care il mun ceau singuri. Petre a fost antrenat de mic la muncile agricole si gospodaresti: la pazit vitele, la plug, la prasila, la cosit si secerat, deprinderi cu care se falea la varsta matura. Dar de la invatatura de carte parintii nu l-au impiedicat pe Petrica.

       Urmeaza cursul primar intre anii 1939-1945 in satul natal, Gogosari, avandu-l ca invatator pe Ion Manea, om sensibil, cu o pregatire temeinica, adevatatul sau " Domnu` Trandafir". 

     Il va evoca in poezia " Scrisoare invatatorului meu" in volumul de versuri pentru copii: " Cine esti tu, pasare?", editata in anul 1974.

    Nici planurile de a merge mai departe cu invatatura, la liceul " Ion Mairescu" din Giurgiu, nu i-au fost interzise de catre parinti. In 1945, adolescentu Petre Ghelmez, in prinul lui drum cu caruta parinteasca trasa de boi, merge spre Giurgiu unde a fost incerdintat unei gazde, cu tot micul lui calabalac.

     Urmeaza cursul liceal pana in 1952, pe care il termina cu excelente rezultate, fiind sef de promotie, se distinge mai ales la disciplinele umaniste. La acest liceu a avut parte de profesori buni si foarte buni: pe Stelian Radulescu si Ion Mateescu la matematica, pe D. Demetrescu la limba si literatura romana, pe Frusinica Iliescu, la limba franceza, pe Miclescu la istorie, pe Bojanopol la geografie si pe legendarul din cadrul urbei Savin Popescu, profesor de fizico-chimie si totodata directorul liceului.

    In liceu, la cenaclul " LUCEAFARUL", condus de profesorul Marinescu, Petre isi citeste primele lui creatii poetice. Cand isi ia bacalaureatul, avand un rest de mentalitate taraneasca, il determina sa se inscrie la Facultatea de Medicina Veterinara, la care dupa numai un an renunta. In anul 1953 se transfera la Institutul Pedagogic de 2 ani din Bucuresti-sectia romana-istorie, pe care o termina in 1955.

    A avut norocul sa aiba si aici proferori buni si foarte tineri pe atunci, printre care: Aurel Martin si Romul Munteanu, de la care a avut ce invata despre pozie.

    In chiar anul absolvirii isi face debutul cu o poezie intitulata "Despartirea de sat". Curand, la indemnul profesorului Aurel Martin isi continua studiile la Universitate-sectia Critica Literara si Folclor, pe  care le-a finalizat in 1959. Si aici a avut parte de cei mai buni profesori: George Calinescu, Tudor Vianu, Al. Rosetti, Al, Graur, Zoe Dumitrescu Busulenga.

    La incheierea studiilor superioare, se angajeaza ca reporter la " Scanteia Tineretului"- sectia agrara- unde a lucrat aproape 4 ani, batand toate colturile tarii si scriind cele mai bune reportaje.

    Apoi, in curand, trece ca director adjunct la revistele pentru copii "Luminita" si "Arici Pogonici", devenind unul dintre cei mai prolifici scriitori pe perioada 1967-1970. Ii placea sa faca intalniri cu cei mici, pe la gradinite si scoli. De multe ori, la intalnirile cu micii cititori, il putei vedea in elegantul sau costum de culoare bej sau alb, aplecandu-se eventual stand in genunchi, spre a fi cat mai aproape de fata unui copil, explicandu-i cate ceva, copilarindu-se.

      Impreuna cu poetul Mihai Negulescu si prozatorul Ovidiu Zotta, editeaza " Cutezatorii", revista enciclopedica pentru copii si tineret. 

      Intre timp, mai exact in ultima zi a anului 1959, pe 31 Decembrie, se casatorste cu Elena Gheorghita, profesoara de Limba si Lietratura Romana, olteanca din judetul Dolj, care , dupa terminarea facultatii a fost repartizata ca profesoara la Scoala din Gogosari.

    Ilaila-Ila, cum era numita de sotul ei in intimitate, a devenit colaboratoare cea mai apropiata a poetului. A fost si ea o buna dacalita, o iupeau mult copii, o buna gosposdina, o sotie devotata alatuir de sotul ei, cu care a impartit bucuriile, dar, mai ales in ultimii ani, si durerile vietii.

    Mai trebuie mentionat faprul ca intre anii 1974-1990, este redactor sef la " Tribuna Romaniei", unde editeaza mai multe numere antologice dedicate unor prsonalitati proeminente ale culturii romanesti peste hotare ca: Mihai Eminescu, Constantin Brancusi, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Ion Creanga, Liviu Rebreanu. In urma aprecierilor, in starinatate a fost premiat in numele tarii de care venea. 

     Spre sfarsitul vietii, in prima jumatete a anului 2000, poetul isi revizuieste o mare parte din opera, ajutat de mult prea harnica si draga lui sotie.

     Pana la Revolutia di 1989, a publicat 34 de carti.Dupa revolutie si plecarea lui dintre noi s-au mai publicat 23 de carti

     Spre fatalul final al vietii, par sa prinda chip uimitoarele compuneri poetice din "Gloria lyxului", "Campia de platina", "Biblia si oamenii d plastic", "Lebada alba" cu versurile: 

                             Cand puri vom fi ca o zapada,

                             Cand demni vom fi precum un munte,

                             Sa lasi poezie sa ne cada

                             Surasul cerului pe frunte.



     La 9 Martie 2001, poetul, prozatorul, editorul Petre Ghelmez, cel care a cantat atat de frumos bobul de grau, a parasit acest veac atomic grabit si nervos, in urma unei boli care nu iarta, fiind inmormantat in satul natal - Gogosari.

    Dupa 2 ani de la disparitia poetului a decedat si Elena Ghelmez, pe 30 August 2003, in urma unui stop cardiac.





Georgeta Raboj

revista Armonii-

nr 5-2012

Giurgiu